Zilele astea doua din bloggeritele mele preferate, sau sa le spunem mai degraba femei care scriu povesti pe internet – Adela si Hapi, au scris despre identitatea pe care o avem pe blog, despre lucruri care le tinem private sau nu… Mi-au dat imbold sa scriu si eu despre lucrurile astea, pe care vroiam sa le lamuresc si in scris, ca sa stiti la ce sa va asteptati in continuare de la mine πŸ™‚

E cel putin uimitor cum s-a schimbat viata noastra si obiceiurile sociale de cand cu minunata era facebook. Am citit foarte multe articole pe tema asta, sa ma ajute si pentru job si sa inteleg si eu, ce se intampla, de fapt. E ok cand mentii o anumita limita personala, insa atunci cand chiar si o cafea intr-un loc banal devine mare eveniment, atunci deja dau unfollow. Atunci cand pozezi orice, fara un strop de poveste, si iti afisezi imaginile peste tot, devine obositor si plictisitor. Eu, de exemplu, calatoresc foarte mult din cauza jobului. Rar, foarte rar, dau un check-in cand sunt la un eveniment in interes de serviciu, in calatoriile in care ma duc fac mereu multe poze, dar nu imi place sa le afisez. Maaaxim, le vede grupul meu restrans de pe contul personal de fb. Uneori ma amuz gandindu-ma cum altii ar da check-in la absolut fiecare locatie in care poposesc eu, sau poate chiar si in locurile in care nici macar nu intra, dar, deh, da bine…

Tin sub control si vacantele speciale, iar daca expun o poza, de cele mai multe ori nu o fac in timp real. Exista multe cazuri nefericite ale unor oameni care si-au anuntat vacanta pe facebook si apoi au dat check-in in fiecare loc lasat de facebook in acest scop. Mi se pare (destul de) ridicol sa iti fotografiezi casa, sa spui unde locuiesti, sa spui cat costa vacanta, sa iti fotografiezi absolut toate cadourile, cumparaturile, ouale de la piata … e ok sa faci asta din cand in cand, dar cand o faci in fiecare zi, ma intreb… ce faci in restul timpului?

Cred cu tarie ca asta tine si de increderea pe care o avem in propria persoana si in relatiile noastre. Nu imi declar dragostea pe facebook prin declaratii siropoase, iar apoi sa imi tag-uiesc jumatatea, nu marturisesc micile dulcegarii pe care le facem unul cu altul, nu ma laud daca jumatatea aspira sau unge o paine cu unt fara sa se taie la degete. Sunt lucruri care tin de viata noastra, m-as simti ciudat sa arat tot, nu simt nevoia sa o fac, am incredere in timpul de calitate pe care pot sa il petrec, iar asta nu tine deloc de facebook.

Azi, de exemplu, Β cand ma pregateam sa plec de la birou, ma suna o buna prietena sa ne vedem ad hoc la o limonada. A fost o intalnire scurta, doar de 2 ore, insa a fost asa frumos timpul pe care l-am petrecut impreuna, incat nu am simtit nevoia sa fotografiez fresh-ul, sandalele mele frumoase, fusta de vara, geanta de care sunt foarte mandra, obrajii care pastrau inca blush-ul de dimineata. Nimic din toate astea. Am petrecut frumos, ca doua tinere femei care se cunosc de mai bine de 10 ani si au multe amintiri impreuna.

 

Comments

comments