De cand am facut cel mai frumos pas, am primit tot felul de intrebari legate de nunta, de la viitoare mirese si nu numai. Pentru ca am inchis ziua aia foarte frumos in suflet, imi place sa mai extrag, din cand in cand, amintiri, decizii legate de orice, momente emotionante si asa mai departe.

E foarte speciala ziua aia, insa a fost speciala si agitatia de dinainte si oftatul de dupa, ca s-a terminat totul prea repede. Zilele trecute am citit un articol care m-a facut sa zambesc (ironic), care le sfatuia pe tinerele fete cum sa isi faca petrecerea de dinainte de nunta cat mai zgomotoasa, pentru ca si partea masculina o face si sa nu ne lasam mai prejos. Suna a Cosmopolitan, dar nu e.

Eu n-am ales sa fac petrecere de ramas-bun, de burlacite si asa mai departe, cum nici jumatatea mea nu a facut-o. La inceput ne gandeam sa organizam asa, insa era problema cu organizarea, multi dintre prietenii si rudele apropiate nu locuiesc in acelasi oras cu noi, ca atare era “peste mana” pentru toata lumea. Singura data valabila ar fi fost joi sau vineri inainte de nunta, insa ar fi fost prea obositor pentru toata lumea, iar varianta cu o petrecere-intalnire fara anumite persoane importante din viata mea mi se parea fara rost. Sa nu ma intelegeti gresit, le iubesc pe prietenele mele care stau la 2, 3 strazi de mine. Insa, fara cele de la sute de kilometri distanta, ar fi fost ciudat. Si cum n-am tinut neaparat niciunul dintre noi la o “mega petrecere” de dinainte de nunta, a fost foarte bine si asa. Oricum, de joi de dinainte de nunta casele s-au umplut de rude si oaspeti, asa ca oricum aveam cine prelungite si povesti in fiecare seara.

Seara de vineri a fost dedicata mersului la biserica si repetitiei acolo, spoveditului si repetatul juramintelor. A fost foarte frumos, pana am terminat cu toate, se facuse noapte si abia asteptam sa ajung acasa sa ma culc, ca sa fiu odihnita, sa pot face fata la ziua cea mare.

N-am avut nici domnisoare de onoare, deoarece mi se parea ciudat sa aleg, avand foarte multe variante, in schimb, am delegat prietenii apropiati sa ne ajute cu una, alta in ziua cea mare. Mie ideea cu domnisoarele de onoare mi s-a parut prea de imprumut, cine e aproape de sufletul meu nu cred ca s-a simtit dat(a) la o parte, iar ideea cu aceeasi culoare de rochie iar mi se pare cam deplasata. Pana acum, n-am fost la nicio nunta la care sa zic, uite ce bine arata toate rochiile in aceasta culoare! Inevitabil, pe unele le avantajeaza o anumita culoare, pe altele-alta…

Am avut in schimb petreceri post nunta, care au tinut pana marti seara, inclusiv. Asa ca, de petrecut, s-a petrecut multe zile si nopti 🙂

Cred ca orice alegi pentru ziua cea mare, e important sa fie pe gustul tau, nu sa faci pe plac la toata lumea, pentru ca asta n-ai cum, oricat ai incerca. Mai bine incerci sa iti faci pe plac tie, pentru ca e ziua ta si a perechii tale 🙂

IMG_4597

 

foto: arhiva miresei, cu umbra albastra a domnisoarei de suflet 🙂

Comments

comments