Despre joburile moderne, numai de bine
Nu stiu cand am auzit ultima data pe cineva care sa fie multumit(a) de job`ul sau si sa spuna ca munceste doar 8 ore pe zi, iar cand se termina acele 8 ore, rupe usa si ce ramane dupa el/ea nu mai conteaza, nu exista program extra, ore de pregatire acasa, etc, etc.
Cred ca in ziua de azi job`urile pe care le numim de succes nu mai dureaza doar 8 ore, dureaza mai mult, pregatirea e constanta, se intampla adesea sa lucrezi sambata, duminica, sa mai trimiti cate un mail din concediu, etc. De fapt, ne intoarcem de unde am inceput, de la cele mai vechi meserii (nu cea mai veche meserie, ma refer la cele decente, intelectuale), din vremurile in care doctorii, profesorii, preotii, erau inteleptii satului si usa le era mereu deschisa pentru pacienti, elevi, oameni cu sufletul greu care veneau sa se confeseze. Acestia erau oamenii mari, pentru ca munca lor insemna cel mai adesea pasiune, lipsa timpului de leneveala, erau respectati si iubiti de comunitate.
Ca sa fii un bun profesionist e nevoie de multa munca extra, de sudoare, de deznadejde ca uneori nu iese totul cum ar trebui, insa important e sa incerci si sa devii din ce in ce mai bun in ceea ce faci. Pentru tine, in primul rand! Nu am inteles niciodata oamenii care se plang de dimineata pana seara de job`ul lor, nu schimba ceva, sunt nemultumiti de cum sunt tratati, de cat de putin sunt platiti, insa nu sunt dispusi sa munceasca pentru a avea mai mult, sa iasa din zona lor de confort. Eu am iesit din zona mea de confort, dupa ce am rumegat decizia asta mult si bine. E foarte greu, intr-adevar e ca si cum ai rupe o bucata de carne din tine, dar e bucata care iti face rau, si te duci linistit mai departe!
Atunci cand esti multumit cu ceea ce faci, asta se vede cel mai adesea nu in privire, ci in voce. Eu am ramas cu defecte profesionale si analizez oamenii dupa tonul vocii, caci ochii au invatat intre timp oamenii sa ii controleze 🙂 Pe mine nu ma deranjeaza cand am lucruri de facut acasa, pentru ca lucrurile se balanseaza, unele zile sunt mai nebune sau mai putin nebune ca altele 🙂
Ceea ce imi lipseste este un spatiu de lucru, acasa, mai aranjat si mai dichisit, ca sa fiu la fel de creativa (si) acasa. Ordinea nu-mi lipseste, fara ordine nu ma pot concentra, iar atunci cand e casa curata, lumina bate frumos prin geam, parca altfel te simti 🙂
Laptop, vaze de flori, veioza conceptuala am, mai lipseste o masa dichisita si un scaun – declaratie 🙂
Ah, nici lumina nu-mi lipseste, o iau de la soare si de la alti oameni-muncitori-peste-masura, asa, ca mine 🙂
Leave a Reply