Ma intreb cum se face, ca in ultima vreme sunt asaltata de femei, imagini, articole, etc, cu si despre femei care nu vor sa imbatraneasca. Nu vor, nu vor, devenind un ridicol de nedescris. Citesc despre tanti Raduleasca, abia o recunosc in fotografii pe Renee Zellweger, unele fotografii cu Kate Moss sunt de neprivit, iar pe Madonna imi doresc, pur si simplu, sa nu o vad.

Lupta asta continua cu anii, cu ridurile, cu kilogramele … le aduce pe femei in pragul disperarii, nu in cel al fericirii. Ma intreb cum e, oare, goana aia dupa lucrurile care apartin tineretii? Cred ca destul de trista. Nu, nu spun sa incepem sa ne consideram batrane nici la 40, nici la 50, nici la 60. Dar incep sa cred ca este o adevarata arta sa iti pastrezi decenta si eleganta specifice varstei. Nici eu nu bat deloc pasul pe loc, 30 bate la usa, dar nu ma vad imbracata in pantalonii scurti pe care ii purtam in liceu – probabil ca mai intru in ei daca ma straduiesc, dar … pur si simplu parca etapa aia a trecut.

Acum e o alta, la fel de frumoasa, pantalonii scurti ii las pentru zilele sau serile petrecute exclusiv in doi, nu ii etalez neaparat peste tot, mandra nevoie mare de picioarele mele, desi stiu ca probabil multi/e ma invidiaza pentru lungimea lor.

Aici e click`ul… depinde pe ce mizeaza fiecare. Eu pe creier, desi multi cred ca pe exterior. Dupa sanatatea mea si a capului meu 😀 cel mai tare imi doresc sa nu mi se atrofieze creierul, muschii se mentin sau nu… Dar daca nu-i creier, vai de muschi si de riduri … 🙂

Cred ca fiecare varsta are un anumit farmec, am iubit adolescenta, studentia, perioada de la 25…. sunt curioasa si eu de ce are sa urmeze… Dar timpul trece si eu tot cred ca e o arta sa invatam ceva 🙂

6f07a41974b17e32ef2df99b07718bea

Comments

comments