Cred ca se face un an de cand am auzit de cartea Conceptul continuum, de la Bogdana, carte recomandata atat parintilor, cat si celorlalti care vor sa afle mai multe despre ei si despre comportamentul uman, in general. In primul rand mi se parea foarte interesant titlul, care deschidea usa mai multor curiozitati pe care le aveam in momentul ala, si pe care le am si in acest moment.
De cate ori nu am auzit expresia “traumele din copilarie”, sub umbrela care se arunca toate neajunsurile emotionale si toate frustrarile pe care le-am acumulat de-a lungul timpului. Toti avem traume din copilarie sau din perioada intrauterina, ne nastem cu ele asa cum ne nastem cu pacatul stramosesc, si nu ajunge o singura apa sa treaca peste noi pentru ca aceste urme sa dispara.
Nu stiu daca felul in care se cresc copiii a rascolit mereu atatea spirite , precum rascolesc acum blogurile de parenting, insa fetele care tin un astfel de blog sunt de admirat, pe de o parte. Eu nu stiu daca as avea atata rabdare la discutii pornite din te miri ce ridicare de spranceana, sau daca as face publice informatii si fotografii cu copilul meu. Oare asta nu va deveni o viitoare trauma pentru unii copii, faptul ca le-a fost expusa intimitatea inca de cand erau in burta mamei? In fine, nu acuz pe nimeni de nimic, fiecare cu propriile-i convingeri.
Revenind la povestea mea legata de Conceptul continuum, am uitat pentru cateva luni de carte, o cautasem pe google dar nu o gasisem sa o comand, dar am observat ca si-o cumparase Mihaela, asa ca am rugat-o sa mi-o cumpere si mie, si in cateva zile aveam si eu cartea pe noptiera. 🙂
Am inceput sa o citesc chiar in seara in care am primit-o, manata fiind de curiozitate si de faptul ca “am pus greu mana pe ea”, ca atare trebuie sa fie ceva special. Si este. Asta s-a intamplat acum vreo 2, 3 saptamani, ( intre timp am mai citit 2 carti, caci incerc sa nu mai deschid acasa laptopul, decat in scop de blogareala) , si vroiam sa treaca ceva timp, sa se aseze parerile si impresiile in urma lecturii.
Conceptul continuum este un “must”, este o carte care trebuie citita si inclusa in listele noastre de lectura, de la o anumita varsta in sus. Mie tot nu imi vine sa cred cat de inchisi la minte sunt unii oameni, si cum se lasa condusi de superstitii si traditii “ortodoxe”. Cred ca atunci cand te gandesti sa devii parinte, ceea ce trebuie sa citesti nu sunt neaparat carti de genul  “mama si copilul”, ci ar trebui sa vezi dincolo de lucrurile pe care le ai la indemana, sa iti largesti orizontul, sa iti dezvolti instinctul, care se dezvolta nu doar prin experientele la care este supus, ci si prin intrebari pe care ti le pui, informatie noua si discutii interioare.
N-as putea sa spun ca mult asteptata carte a adus foarte multe informatii noi la mine in mansarda. Pe multe dintre ele le stiam de dinainte, de prin alte carti, exprimate cu alte cuvinte, dar avand aceeasi esenta. Si m-am felicitat pentru lecturile pe care le-am facut de vreo 2, 3 ani incoace, saturata fiind de romane psihologice & co, am mers mai departe: la carti care au in centru existenta si comportamentul uman, in general. Nu stiu daca schimbarea genului de lectura a fost din cauza varstei, a experientelor pe care le-am trait, sau pur si simplu, curiozitatea mea a inceput sa se indrepte inspre alte orizonturi, dincolo de superstitii ieftine, dogme religioase incrancenate si adanc inradacinate in capul oamenilor.
Dintre toate, parca aceasta parte a religiei practicate de cei mai multi dintre romani, mi se pare cea mai trista. Personalitatile bisericesti doresc ca romanii sa ramana la un grad foarte scazut de civilizatie si deschidere. Evident, oamenii sunt mai usor de condus asa. Dar, domnilor, din cauza acestor mentalitati viitoarele generatii vor avea de suferit. Parca nu imi vine a crede ca mai sunt unele mame care cred si tin cu sfintenie aceste asa-numite traditii care nu aduc nimic bun, ma refer aici la “a nu scoate copilul din casa inainte de botez, mama e pangarita si necurata dupa nastere, pune-i rosu, nu-i spune pe nume inainte de botez, alapteaza cand vrei tu, nu cand vrea el, nu-l lasa sa faca ce vrea din tine, etc etc… lista e deosebit de lunga si contine multe alte ineptii).
Ce informatii o sa gasiti, totusi in Conceptul continuum? Nu informatii din seria celor de mai sus. Ci unele bazate pe instinct, pe atingerea corp la corp mama-bebe, pe lucruri naturale. E si foarte simplu de pus in practica, pentru cine are urechi sa auda, nu ai nevoie de toate gadgeturile si toate jucariile scumpe, nici de pereti pictati de designeri celebri, nici de “ajutor specializat”, e nevoie doar ca familia sa fie impreuna, sa faca cat mai multe lucruri care sa ii solicite pe toti ai casei, avand mereu bebelusul aproape, avand mereu un contact fizic cu el.
Ca sa intelegeti mai profund cartea aceasta, poate ar fi mai bine sa cititi inainte despre comportamentul vizavi de familie pe care il au unele civilizatii mult mai vechi. Eu am tot trecut pe la asiatici si pe la evrei, si nu mi-a parut rau, dimpotriva. Veti descoperi mult mai multe lucruri in care puteti crede mai cu tarie, iar intrebarile pe care vi le veti pune vor fi pe masura.
Ma tot gandeam inainte de a incepe a scrie aceasta postare, care e subiectul principal al cartii Conceptul continuum? Mi-am raspuns abia acum, este generozitatea. Generozitatea de a te deschide total in fata copilului tau, oferindu-i tot ce ai tu mai bun: dragoste, timp, afectiune. Dar o afectiune care e arata prin contact permanent, zambete, imbratisare, si nu o afectiune arata prin lucruri materiale. Sa facem diferenta intre aceste lucruri. Aici e vorba de o generozitate adevarata, neasteptand nimic in schimb, lasand lucrurile sa decurga normal, fara suparari, fara pacaleli, priviri enervate si gesturi violente.
Conceptul continuum este despre generozitatea adevarata, sinceritate si a fi impreuna; despre etapa in brate, pe care niciun copil nu ar trebui sa o rateze; despre a oferi timp si afectiune familiei, copilului, partenerului. Genul de generozitate pe care poti sa il ai atunci cand ai incredere in ceea ce iti dicteaza instincul, ca ceea ce faci este bine, cand te simti bine in pielea ta si ai incredere ca drumul pe care ai luat-o este cel mai bun.
Conceptul continuum nu este neaparat o carte despre parenting, ci este o carte despre oameni. 


Chiar şi într-o cultură ca a noastră, dezvoltată fără a ţine cont de nevoile reale ale
oamenilor, prin înţelegerea continuum-ului uman, este loc pentru a ne îmbunătăţi şansele
şi pentru a ne reduce erorile în fiecare mic ocazie care se iveşte de la o zi la alta.
Fără să aşteptăm ca societatea să se schimbe complet, putem să ne comportăm
corect faţă de bebeluşii noştri şi să le dăm o bază personală sănătoasă de pe care să facă
faţă oricărei situaţii cu care se întâlnesc. În loc să-i privăm într-atât încât să rămână doar
cu o mână de folosit în lumea exterioară, în timp ce cealaltă este ocupată cu conflicte
interioare, putem să-i punem pe picioare cu ambele mâini libere să se preocupe cu
problemele exterioare.
Odată ce recunoaştem pe deplin consecinţele tratamentului nostru faţă de
bebeluşi, copii, unul faţă de altul şi învăţăm să respectăm caracterul adevărat al speciei
noastre, nu putem rata să descoperim o parte mult mai mare din potenţialul nostru pentru
bucurie.

 
 
O puteti citi in format pdf aici.

Comments

comments